În ultimele două luni, Guvernul și-a anunțat în repetate rânduri intenția de a modifica Codul fiscal în vigoare, cel mai comentat obiectiv fiind cel de trecere a contribuțiilor sociale exclusiv în sarcina angajatului, fără să se ostenească să explice partenerilor sociali cum va face, practic, acest lucru.
Ba mai mult, Executivul a condiționat punerea în aplicare a Legii 153/2017 de această schimbare fiscală, spunând clar: ”nu acceptați trecerea C.A.S și C.A.S.S. în sarcina angajatului, retragem Legea salarizării!” A ”uitat” acest guvern că în primele șase luni ale anului, cât a ”moșit” Legea salarizării bugetare, nu a pomenit nimic de modificarea fiscalizării!
Și iată cum, în locul așteptatelor venituri nete mărite, suntem în situația de a calcula dacă, după 1 ianuarie 2018, ele vor rămâne măcar la nivelul actual! De fapt, aici vedem cinismul politic de care pomeneam în titlu: un guvern care se declară social-democrat, se laudă timp de jumătate de an cu creșterile salariale legiferate și cu ”laptele și mierea” care vor curge în buzunarele angajaților, apoi le anulează aproape în totalitate prin încărcarea acestora cu plata exclusivă a C.A.S. și C.A.S.S.
În același timp, angajatorul rămâne doar cu o contribuție lunară modică de 2,25%, numită ”contribuție asiguratorie pentru muncă”, destinată alimentării Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale și asigurării necesarului pentru plata prestațiilor din domeniul asigurărilor sociale de care beneficiază salariații, respectiv indemnizațiile pentru șomaj, indemnizațiile primite pentru concediile medicale sau cheltuielile pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Este util de menționat că plata contribuțiilor sociale exclusiv de către angajat nu este aplicată în nicio țară UE. Dimpotrivă, în cele mai multe țări, cota suportată de angajator este mai mare decât cea plătită de lucrători, deoarece companiile au și o răspundere socială. Această distribuție este în concordanță cu reglementările europene și asigură o repartizare relativ echitabilă a creșterii economice între capital și lucrători. Din păcate, varianta agreată de Guvernul României – transferul integral al contribuțiilor către angajat – dezechilibrează total această balanță.
Așadar, în urma modificărilor la Codul Fiscal adoptate de Guvern, de la 1 ianuarie 2018, contribuțiile sociale vor fi următoarele:
– 10% – contribuția de asigurări sociale (CAS), suportată de salariat;
– 25% – contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), suportată de salariat;
– 2,25% – contribuţia asiguratorie pentru muncă, suportată de angajator.
Guvernanții susțin că noile măsuri fiscale nu vor implica creșterea cheltuielilor salariale pentru angajator. Mai mult, având în vedere și scăderea cotei de impozit pe venit de la 16% la 10%, nici venitul net al angajatului nu va fi afectat.
Din păcate, guvernul ”uită” să spună câteva …”amănunte”:
1. Pentru ca angajații să nu fie afectați de creșterea poverii fiscale, angajatorul ar trebui să le mărească salariile brute. Calculele noastre arată că această creștere ar trebui să fie undeva între 20% și 22%, pentru a se conserva salariul net.
2. Pentru sectorul bugetar, unde angajatorul este statul, teoretic o astfel de decizie ar putea fi luată foarte ușor. Însă, în condițiile în care Legea salarizării bugetare prevede deja creșterea salariilor cu o medie de 25% de la 1 ianuarie 2018, putem să credem că, în realitate această mărire a fost astfel dimensionată ca să acopere, de fapt, noua povară fiscală! De fapt, nici guvernul nu are intenția de a mări salariile brute astfel încât să-și respecte promisiunea electorală, iar angajatul să simtă cu adevărat, în buzunar (adică în venitul net!) un venit suplimentar!
3. În sectorul privat, angajatorii NU POT FI OBLIGAȚI să modifice nivelurile salariale decât pentru salariații plătiți la nivelul salariului minim pe economie, contractele de muncă fiind înțelegeri private, iar statul nu poate impune modificarea acestora fără acordul părților.
4. Toate aceste modificări la Codul fiscal au fost făcute ”pe genunchi”, fără să existe un studiu de impact pe termen mediu și lung, fără să se prezinte o analiză clară a efectelor asupra nivelului bugetului de stat, asupra bugetelor de asigurări sociale, de pensii sau de șomaj, asupra pieței muncii etc. (sau dacă există o astfel de analiză, ea este atât de secretă încât nu a putut fi oferită partenerilor sociali !!!)
Cu alte cuvinte, guvernul social democrat ne spune acum: ”Bucurați-vă voi, bugetari, că vă rămâne salariul cam la fel cu cât aveați și până acum (sau poate cu 3% – 4% mai mult), deoarece creșterea aia de 25% din Legea 153/2017 nu face decât să acopere noua povară fiscală pe care tocmai v-am pus-o în spinare! Iar pentru sectorul privat, noi nu putem interveni decât în cazul celor plătiți cu salariul minim pe economie! În rest, să-și negocieze, căci contractul de muncă e guvernat de legea părților!”
În concluzie, suntem în plin experiment fiscal aplicat la scară națională și întrebarea rămâne: dacă experimentul eșuează, cine va plăti?
#sanitas
